Exista o legatura directa intre ordinea nasterii si modul in care ne formam ca indivizi?
In 1923 Alfred Adler doctor, psihoterapeut si fondator al Scolii de Psihologie Individuala, descria cum “pozitia ordinala a persoanei in familie lasa o amprenta puternica asupra stilului sau de viata”.
Psihologul Marzollo afirma ca “desi ordinea nasterii conduce la formarea unor perceptii la copil, nu ii modeleaza automat si personalitatea”. (Marzollo, 1990)
In urma numeroaselor cercetari, Alfred Adler a oferit dovezi care sugereaza faptul ca ordinea nasterii intr-o familie are un efect profund asupra individului. Efect ce se extinde de-a lungul vietii sale si ii influenteaza atat personalitatea, abilitatiile cognitive, cat si modul in care relationeaza cu cei din jur.
Desi individul se naste si traieste in aceiasi familie, el urmeaza un curs unic care inglobeaza toate perceptiile sale despre lumea din jur.
Concluziile subiective la care ajungem noi oamenii, se refera la modul in care ar trebui sa fie o familie, ce este acceptabil si ce nu este acceptabil.
Deci, putem spune ca exista trasaturi comune intre indivizii cu aceeasi pozitie ordinala in familie. Astfel, copilul unic are privilegiul de a fi fost rasfatat de toata familia, sau macar de mama si tata. In cazul in care copilul ramane singur in familie, el invata repede cum sa ii foloseasca pe cei din jur pentru a-si satisface nevoile si pentru a fi in centrul atentiei. Va fi un copil cu un ‘aer matur’, fiind crescut de adulti.
Primul nascut, copilul urmat de un al doilea copil, poate fi recunoscut prin manifestarea unui simt al responsabilitatii puternic. El devine resposabil si cuminte in favoarea celui de-al doilea copil. Primul nascut se confrunta cu un sentiment de descurajare, el trebuie acum sa isi gaseasca un loc nou in familie, sa lupte pentru cucerirea unui teren neexplorat.
Mezinul (copilul mic), acesta are mult de recuperat, dar in acelasi timp are parte de exemplul copilului mai mare si de puterea parintilor care il ajuta sa iasa din multe conflicte. Mezinul poate fi recunoscut ca fiind o persoana sarmanta, relaxata, cu o puternica dorinta de afirmare.
In cazul in care in familie apare si cel de-al treilea copil, primul nascut isi pastreaza aceleasi caracteristici putin atenuate. El gaseste o anumita consolare in faptul ca rivalul sau ,copilul al doilea, ajunge sa fie copilul mijlociu si sa sufere si el de pe urma copilului mai mic. Copilul mijlociu ajunge sa aiba o dezvoltare echilibrata avand o justa balanta intre agresivitate si supunere, retragere in sine si spirit de initiativa, abilitati de mediator, dar poate trai si sentimente de frustrare datorita pozitiei de mijloc.
Mezinul unei familii de 5 sau 6 copii poate dezvolta un sentimente de vinovatie. Acestea pot fi explicate prin raceala afectiva pe care parintii o manifesta fata de copilul mic. Acesta poate sa experimenteze un sentiment de neincredere in oameni si de revolta fata de cei din jur.
Trebuie totusi tinut cont de faptul ca pozitia in familie nu este singurul aspect important pentru a face o descriere completa a constelatiei familiei, ci este nevoie de mai multe aspecte precum: varsta, genul tuturor membriilor familiei.
Desi ordinea nasterii este un element foarte important in formarea personalitatii, acesta nu ofera certitudinii asupra comportamentului individului, ci doar probabilitati asupra modului sau a directiei in care se misca individul.
